Adulții care au fost într-o relație de căsătorie sau concubinaj și cărora li s-a impus de către instanță locuința minorului și programul de vizitare, după un proces lung și traumatizant, continuă un război dureros.
Nerespectarea măsurilor privind incredintarea minorului poate avea la bază nemulțumirea părinților față de decizia instanței (nu li s-a făcut dreptatea la care au sperat și pentru care au plătit), sentimentul că doar unul este cel mai bun părinte, orgoliul rănit(este vorba numai despre ei) sau doar dorința de răzbunare pe celălalt părinte.
Părinții aflați în această situație mai pot adăuga alte motive care să le justifice alegerile.
Sigur că sunt și cazuri extreme când un copil nu trebuie să se afle în preajma unui părinte abuzator.
Pentru aceasta există custodia exclusivă despre care poți citi apăsând aici.
Ce prevede Codul Penal cu privire la nerespectarea măsurilor privind incredintarea minorului?
Art. 379 din Codul Penal prevede că:
(1) Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.
Incredintarea Minorului
Aliniatul 1 se referă la situația când domiciliul minorului a fost stabilit la unul dintre părinți și celălalt refuză să îl mai aducă înapoi după ce, de exemplu, l-a luat conform programului de vizită stabilit în hotărârea instanței.
Apasă aici pentru a vedea o hotărâre a instanței.
Cea de a doua situație, prevăzută în aliniatul 2, apare când un părinte nu permite părintelui care nu locuiește cu minorul să petreacă timp cu acesta, în mod repetat, conform aceleiași hotărâri a instanței.
Apasă aici pentru a vedea o hotărâre a instanței.
Cum se ajunge la consecințe penale urmare a neincredintarii minorului?
Părinții nu pot gestiona faptul că relația lor nu mai poate continua. Motivele sunt multe.
Înainte de a lua decizia că trebuie să se despartă, trec luni sau chiar ani în care fiecare dintre ei contribuie la escaladarea conflictului, făcând sau nefăcând ceva.
Cel mai dureros motiv pentru care stau părinții împreună este „de dragul copiilor”
Unii părinții mai fac un lucru grav: se prezintă ca o victimă în fața copiilor și îi manipulează pe aceștia împotriva celuilat părinte( alienare parentală).
Știu că nu o să devin populară cu aceste rânduri, dragi părinți. Că nerespectarea hotărârii privind incredintarea copilului vi se pare normală.
Să ridice mâna cine a fost victima părinților în copilărie
Și nu veniți cu argumente de genul: am avut o copilărie minunată. Le mulțumesc părinților mei că m-au bătut la timp că altfel ajungeam un om de nimic.
Sau nu divorțez pentru că am învățat de la mama că trebuie să îmi duc crucea.
Sau pentru că am jurat în fața lui Dumnezeu că vom rămâne împreună la bine și la rău.
Oricât a fost de greu(violență fizică sau psihică), părinții mei au rămas împreună până în ziua de azi.
În familia noastră nu există divorț.
Faceți un exercițiu de imaginație și readuceți în memorie copilul care ați fost
Cum vă simțeați cu adevărat când erați mic/mică în mijlocul certurilor din familia Dvs.?
Vă gândeați că este din vina voastră? Că poate dacă ați fi mai cuminte, mai bun, etc. ei nu s-ar certa atât?
Vi se întâmplă să vă spună unul dintre părinți că și-a sacrificat viitorul ca Dvs. să aveți mamă și tată?
După aceea, vă rog să vă uitați la copiii Dvs. în timp ce vă certați cu partenerul
În timp ce îi spuneți să își urască tatăl sau mama.
În timp ce nu îi permiteți să aibă legături personale cu celălalt părinte.
Incredintarea Minorului
Există alternativă înainte să fiți condamnați pentru încălcarea hotărârii privind incredintarea minorului
Când obsevați că de o lungă perioadă de timp vă faceți aceleași reproșuri și nu reușiți singuri să ajungeți la un consens iar situația degenerează, apelați la mediator.
Mediatorul vă poate ajuta să ajungeți la cea mai bună soluție sub condiția ca amândoi să vă doriți, să faceți eforturi în acest sens.
Citește:
Drepturile si obligatiile partilor in procedura de mediere
Părinții care au ales medierea au discutat, față în față, și au ajuns la concluzia că relația s-a încheiat, au acceptat că amândoi că au greșit și că e momentul să se transforme în parteneri pentru creșterea copilului.
Durează până te vindeci după o relație. Dar atunci când pui interesul copilului mai presus de orgoliul tău rănit, când înțelegi că copilul nu trebuie să sufere, strângi din dinți și găsești soluții.
Abia din acest moment, când părinții au negociat planul parental ținând cont de nevoile copiilor și de nevoile lor, se pune bazele parteneriatului.
Apasă aici pentru a citi despre programul de vizitare amiabil.
Atunci ei vor respecta faptul că minorul trebuie să se intoarcă la domiciliul lui și că trebuie să aibă relații personale cu celălat părinte, conform înțelegerii părților care va fi consființită de instanța de judecată printr-o hotărîre de expedient.
Mai există o șansă și după ce a fost depusă pângerea penală
privind încălcarea hotărârii privind încredințarea minorului
Deoarece, conform alin 3 al art. 379 Cod penal- Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Medierea în penal, conform Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, se aplică atât în latura penală, cât şi în latura civilă. Ți se oferă posibilitatea să ajungi la o înţelegere cu persoana vătămată deoarece „încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracţiuni (……), constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală„.
În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală,dacă autorul a recunoscut fapta în faţa organelor judiciare sau, în cazul prevăzut la art. 69, în faţa mediatorului.
Citește mai multe, apăsând aici și aici.
Acesta poate fi al 12-lea ceas când, văzând suferința copilului care este tras de fiecare părinte, în toate părțile, să luați decizia de a face o pauză. De a încerca să găsiți o soluție amibilă.
Acum, e cel mai greu să renunțați
pentru că v-ați luptat în instanță ani, ați cheltuit o căruță de bani cu avocați și experți, nu ați mai dormit bine de mult, nu mai aveți viață personală pentru că sunteți obsedat(ă) de a găsi noi modalități de răzbunare, puteți avea și cazier(asta trece la sacrificiile pentru copil) si, în definitiv, nu suportați să pierdeți.
Copilul? Chiar nu înțelegeți ce se întâmplă cu el. I-ați oferit tot și v-ați sacrificat pentru el.
În schimb, nerecunoscătorul cel mic, are rezultate dezastruoase la școală, nu comunică cu ceilalți copii, este violent, este rebel, are tulburare alimentară etc.
Cum aș vrea să concluzionez? Cu un apel către toți părinții: viața merge mai departe și după despărțire pentru adulți. Puteți alege din nou. Copilul nu poate alege alți părinți.
Nu transformați copiii în victimele voastre. Respectați dreptul lor la fericire și dezvoltare armonioasă.
Constantina Puicu
Mediator
0722.988.113
Te-ar mai putea interesa și:
Exercitarea Autoritatii Parintesti-Ce Înseamnă?
Abandonul de Familie-Pensia de Întreţinere
Alienarea Parentala -8 indicii
Când Bestia nu devine Prinţ(esă)
Imagine de Myriams-Fotos de la Pixabay
4 comentarii